Familia, între abuz și autoritate

Violența, prezentă în mult aspecte ale vieții cotidiene (mass media, medicină, viață profesională, interacțiune socială ș.a.), devine abuz atunci când nu este legitimată de o formă de autoritate și de obiectivul superior căruia aceasta îi subscrie: fie a medicului dator să prevină suferințe mai mari, fie a judecătorului care trebuie să limiteze riscurile comportamentelor deviante, fie a preotului care are misiunea de a arăta calea spre mântuire, fie a părintelui responsabil de integritatea familiei sale.
În spațiul științelor sociale a fost descoperită, destul de recent, o problemă a cărei abordare tinde să fie, pe cât de diversificată (mai ales prin contribuția mass media), pe atât de superficială: violența familială.
Prima capcană în care, voit sau nu, este indusă opinia publică este că orice tip de violență și orice tip de suferință (în spațiul familial, dar nu numai) sunt nocive pentru echilibrul individual. În primul rând, violența este un mijloc de acțiune în care sunt mobilizate brusc și intens resursele individuale în vederea atingerii unui scop individual: o izbucnire în discuție (de ton, dar și de mobilizare logică și afectivă, verbală și nonverbală, a argumentelor), participarea la o competiție (sportivă sau nesportivă) solicitantă pentru organism, adoptarea unui stil de viață (auster, sportiv sau supus canoanelor de frumusețe fizică promovate public) care presupune restricții de odihnă, alimentare sau de alt tip ori intervenții dureroase asupra corpului, sunt toate formule în care violența este aplicată de individ asupra lui însuși. În al doilea rând, violența este receptată ca formulă constrângătoare și totodată integratoare. Suportarea suferințelor fizice și psihice pentru a fi „la modă” este unul dintre cele mai la îndemână exemple. Subordonarea față de autoritatea părintească, politică sau legală pentru a te bucura de protecția și de drepturile garantate de aceste forme de autoritate este un altul. Constrângerea psihică, fizică și intelectuală a copiilor de vârste foarte fragede în cadrul sistemelor de educație extrafamilială este, chiar dacă mai puțin conștientizat (bucurându-se de protecția obiectivismului asociat acestor instituții), una ditre cele mai puternice forme de violență legitimată la nivel de societate.
Nu este așadar suficientă manifestarea suferinței sau a violenței pentru a fi diagnosticată o problemă de abuz. Aceasta se întâmplă atunci când aceste manifestări nu au o bază legitimă, oferită, după cum spuneam, de o autoritate subordonată unui obiectiv superior.
Violența familială este, în cele mai multe situații, definită ca orice formă de violență sau suferință provocată unui membru al familiei. O asemenea definiție, pe cât de largă, pe atât de imprecisă, ar include ca acte de violentă domestică orice tip de mustrare, reproș, constrângere fizică, psihică, economic sau de altă natură. Simpla semnalare a unui defect de comportament ar putea fi interpretată ca formă de abuz emoțional. De aceea, definiția are mereu nevoie de un adaos de precizie în sensul menționat mai sus: ca toate celelalte forme de violență, și violența domestică are o componentă legitimă și una ilegitimă. Numai cea din urmă constituie categoria abuzului familial.
Conform studiilor extrem de numeroase și de consistente realizate pe această temă, abuzul sau violența familială are ca victime predilecte persoanele vulnerabile, adică pe cele care dețin, conform distribuției autorității în familie, statusuri subordonate: copiii (în relația de autoritate părinți-copii) și femeile (în relația de autoritate bărbat-femeie). Problema este extrem de gravă și ridică două aspecte.
1. Primul se referă nu la întărirea autorității rolurilor asociate și poziții dominante în familie, ci la slăbirea acestei. Autoritatea patriarhală a familiei tradiționale europene sau indo-europene și asiatice este cea care permite și totodată limitează capacitatea de acțiune violentă a patriahului. Cel care deținea drept de viață și de moarte (în antichitatea clasică europeană) asupra soției, copiilor, sclavilor, nu și-o putea exercita arbitrar, ci conform cu anumite imperative mora-religioase și social-politice cărora le era primul supus. Puterea îi fusese delegată de instanțe (strămoși, zei sau cetate) în fața cărora trebuia să răspundă pentru modul în care o folosise, nu i se datora meritelor personală, nu era o formă individuală de putere, un arbitrariu, ci o armă periculoasă, care, la o proastă întrebuințare, făcea mai mult rău celui care o mânuia decât celor asupra cărora dorea să o folosească. Cu alte cuvinte, toți membrii familiei erau subordonați și răspundeau pentru greșelile proprii în actul exercițiului judecății patriarhului; acesta răspundea pentru toate greșelile tuturor mebrilor familiei sale în fața zeilor, strămoșilor și a judecătorilor publici.
Acest tip de autoritate nu mai are nimic comun cu figura părintelui care își chinuiește copiii, părinții ori soția pentru că poate, este mai puternic, câștigă mai mult ori este nefericit. Dimpotrivă, violența este, în acest caz, tocmai indicatorul unei crize de autoritate, de legitimitate și, până la urmă de identitate a persoanei agresive. Lipsa de autoritate reală, datorată neasumării statutului de părinte sau de soț conform modelelor disponibile în cultura familială conduc personalitățile dezechilibrate la acțiuni deviante asociate: șomajul asociat cu sărăcia și alcoolismul (principalele situații asociate cazurilor de violneță familială) are la bază refuzul adulților de a munci și de a fi răspunzător de familia pe care nu o mai conduc. Incapacitatea acestor oameni de a se constiui ca modele pentru membrii subordonați ai propriilor familii vine din incapacitatea lor de a edopta modele familiale sau din lipsa de vizibilitate a acestor modele.
2. O altă dimensiune care trebuie neapărat considerată este, pe lângă lipsa de autoritate a persoanelor care ocupă pozițiile dominante în structura familiei, lipsa de autoritate a rolurilor subordonate. Conform unui erori foarte întâlnite, statusurile familiale subordonate – femeia, copilul – nu au niciun fel de autoritate ci constituie poziții de inferioritate absolută, dominate, în toate aspectele, de statusurile superioare. Este o prejudecată contrazisă de datele antropologice, istorice, etnografice sau sociopsihologice. Pozițiile de femeie și de copil au asociate, în culturile familiale autentice, pe lângă comportamente de subordonare față de bărbat sau de părinte, comportamente de decizie, responsabilitate și putere și forme de autoritate specializate. Pe lângă acestea, mai au și reprezentarea a ceea ce constituie buna conducere sau funcționare a familiei. Ca atare, atât copiii, cât și femeile au, conform modelelor culturii familiale, asociet statutului lor, dreptul de a nota, sancționa și reclama asumarea inadecvată sau neasumarea rolului de autoritate al pesoanei abuzive. Problema remarcată în majoritatea studiilor este că victimele violenței domestice nu recționează în fața abuzului; la fel ca și agresorul, nici victimele nu își asumă responsabilitatea față de unitatea familială.
3. Ultima problemă de semnalat aici este absența instanțelor de autoritate familială capabile să preia și să rezolve cazurile de violență domestică. În cadrul culturii familiale, există o ierarhie consacrată a statusurilor, astfel că, de pildă, abuzul unuia dintre membri se raportează poziției superioare. Mobilitatea socială mare și slăbirea legăturilor în familiile extinse sau în vecinătăți fac să dispară acele poziții superioare capabile să stopeze comportamentele familiale deviante, dintre care abuzul domestic face parte. Poliția, primăriile sau organizațiile neguvernamentale nu sunt percepute ca instanțe capabile să rezolve, în spiritul culturii familiale, aceste situații de criză. Una dintre instituții care, actual, pare să preia responsabilitatea acestei dificile gestiuni este biserica, mai ales în dimensiunea sa parohială.

Ca și concluzie, violența domestică, fenomen de dată recent, asociat urbanizării și deresponsabilizării morale a indivizilor, se sprijină nu pe un excedent de autoritate familială, ci pe un deficit de autoritate, nu pe o dominație a culturii familiale, ci pe un deficit de cultură. În primul rând, este imputabilă o criză a masculinității, respectiv a maturității, tradusă în neasumarea, de către bărbați și de către părinți, a rolului de protectori ai familiei, responsabili de a-i asigura acesteia și tuturor mebrilor ei integritatea fizică, bunăstarea materială, echilibrul emoțional și dezvoltarea intelectuală. Prea ușor, oamenii deleagă statului și a instituțiilor extrafamiliale responsabilitatea acestor sarcini. Aceste agenții sunt destinate sprijinirii familiilor și nu substituirii lor. În al doilea rând, necunoașterea, din păcate încurajată prin confuziile în definirea actuală a familiei și a statusurilor familiale, rolurilor care revin atât părinților, cât și copiilor, atât femeii, cât și bărbatului. În al treilea rând, proporția corectă a fenomenului trebuie recunoscută: existența fenomenului violenței familiale ca formă deviantă de comportament, criză de autoritate familială și criză a asumării rolurilor familiale, nu constituie o formulă generală, a tuturor familiilor, a culturii familiale în general, ci dimpotrivă, o excepție. De asemenea, actele de violență nu sunt monopolul masculinității (cercetările calitative arată că, spre deosebire de datele raportate de către poliție, cele mai multe acte de violență la adresa copiilor nu au ca autori bărbații, ci femeile), nici al părinților (amintim aici agresiunile foarte grave împotriva părinților, mergând până la paricid).
Soluțiile la această problemă foarte reală sunt de căutat fie ca intervenții punctuale, în zona asistării și permeabilizării familiei în fața instituțiilor de asistență și protecție socială (care pot produce consecințe de genul „confiscării” celor declarați victime de către aceste instituții și al disoluției facile a familiei), fie, în perpectivă largă, ca redresare și precizare a modelelor și autorității familiale. Alegerea cade în primul rând în responsabilitatea pe termen lung a conducătorilor politici; în al doilea rând, în sarcina fiecăruia dintre noi, autori și eroi ai familiilor proprii.

Corina Bistriceanu Pantelimon

whywomengotoplannedparenthood

Raportul ADF International asupra organizației Planned Parenthood

International Planned Parenthood Federation – Federația Internațională a Planificării Familiale

Istoria completă a principalului promotor al avortului și al „educației” sexuale

Raport realizat de ADF International (www.ADFInternational.org), alianță juridică ce are misiunea de a apăra libertatea religioasă, sanctitatea vieții, căsătoria și familia. Traducere și adaptare: PRO VITA București (www.asociatiaprovita.ro).

Nota traducătorului: Planned Parenthood (PP) este azi principala organizație de promovare a avortului și a educației sexuale în lume, sub acoperirea așa-numitelor „drepturi sexuale și reproductive”. O importantă arie a activității sale este lobby-ul politic pentru schimbarea legislațiilor care apără valorile morale și drepturile parentale, acestea fiind obstacolele principale din calea realizării obiectivelor oculte ale PP.

Deși este teoretic un ONG, totuși, în ultimele decenii, PP are caracteristicile unei „industrii” (big business), cu o „cifră de afaceri” de circa 1 miliard de dolari anual și subvenții de la numeroase guverne și de la instituții internaționale (UE, ONU). Doar guvernul SUA o finanțează cu circa 450 milioane USD anual.

Planned Parenthood este prezentă, prin organizațiile afiliate, în zeci de țări, inclusiv în țări în curs de dezvoltare. Afiliata din România se numește Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS), iar cea din Republica Moldova, Societatea de Planificare a Familiei.

Atragem atenția în special asupra următoarelor aspecte din lunga listă a celor analizate pe larg în acest raport:
• Istoricul organizației este unul de rasism și practici eugenice (paragrafele 5-7, 51-53);
• Infiltrarea în structurile de guvernare și de autoritate publică (11-12, 24, 28, 29);
• Susținerea avortului fără limită de vârstă a sarcinii (14) și promovarea eliminării oricăror conotații morale ale avortului (80-81);
• Opoziția față de drepturile părinților ( 63, 65-69, 77-78);
• Sexualizarea copiilor sub pretenția satisfacerii nevoii de „educație” sexuală (59-60);
• Promovarea unor comportamente sexuale iresponsabile și chiar ilegale (70-74);
• Lobby-ul pentru reducerea vârstei minime legale pentru relațiile sexuale (56-58, 64);
• Lobby-ul contra valorilor religioase/familiale ale comunităților tradiționale (78-79);
• Implicare în tranzacționarea cadavrelor, organelor și țesuturilor fetale rezultate din avorturi (34-41);
• Implicare în moartea unor femei ca urmare a avorturilor sau în abuzarea unor minore (69,82);
• Implicare în politica „copilului unic” din China, bazată pe represiune, avorturi forțate și încălcarea unor drepturi elementare (54-55).

Nu ne ferim să afirmăm că cel puțin o parte din vina pentru catastrofa demografică a României și a Republicii Moldova de azi și pentru milioanele de avorturi care au însângerat aceste țări după 1990 o au pleiada de grupuri și organizații care promovează așa-zisa „planificare familială”, printre care PP și afiliatele sale locale. În ultimii ani, cel puțin în România, după semnalele de alarmă trase de Academia Română, problema demografică a fost inclusă pe lista amenințărilor la siguranța națională. În ciuda minciunilor pe care le spun Planned Parenthood și alții ca ei, scăderea natalității este în primul rând o problemă culturală și morală și nu una care ține de „bunăstare”.

De asemenea, eforturile acestor organizații de a anula drepturile părinților și de a promova în școli o formă de „educație” (sexuală) otrăvită, al cărei obiect este provocarea unor mutații sociale prin schimbarea atitudinii tinerilor față de viața intimă și de familie, ne face să atragem, pe această cale, atenția serviciilor care se ocupă de siguranța națională.

De aceea, perpetuarea sprijinului oferit unor astfel de grupări care promovează anti-natalismul și ideologia genocidară a „dreptului la avort”, nu poate fi decât iresponsabilă și trădătoare.

Acest raport dorim să se constituie și într-un semnal de alarmă către părinții din România: ceea ce Planned Parenthood și acoliții săi urmăresc este preluarea controlului asupra copiilor, folosindu-se de imensa influență distructivă pe care sexualitatea greșit canalizată o are asupra tinerilor. În fapt, PP continuă și amplifică experimentul „revoluției sexuale” care a distrus morala socială și sexuală în țările occidentale începând cu anii 1950 și a dat roadele otrăvite care se pot vedea azi în situația jalnică din lumea euro-atlantică, aflată într-o perpetuă criză economică, socială, a imigrației și a identității.

Părinții responsabili din România și din lume trebuie să se ridice în apărarea copiilor lor, pentru al căror viitor vor da, ei în primul rând, socoteală.

Mai multe detalii și în filmul „Războiul împotriva copiilor”.

(a) Introducere

„Chiar dacă eu personal cred în sterilizarea celor debili mintal, a nebunilor și a bolnavilor de sifilis, nu am fost capabilă să descopăr dacă aceste măsuri sunt mai mult decât niște piedici superficiale, atunci când se aplică numărului tot mai mare al persoanelor nepotrivite. […] Metodele contraceptive, însă, nu doar că îi deschid drumul eugenistului, dar îi conservă munca.” (Margaret Sanger, fondatoare a organizației Planned Parenthood)

1. International Planned Parenthood Federation (IPPF) – Federația Internațională a Planificării Familiale, în continuare IPPF, este probabil cel mai numeros și puternic grup ce militează pentru „sănătatea sexuală și reproductivă” și pentru „drepturile” sexuale la nivel mondial. Operează în 172 de țări, prin șase birouri regionale și 152 de asociații membre . Asociațiile membre funcționează prin intermediul unor centre care se implică în „educația sexuală” radicală, efectuează avorturi și distribuie pilule și dispozitive contraceptive; de asemenea pledează pentru „drepturile sexuale și reproductive” în cadrul guvernelor la nivel local, național, regional și internațional. În anul 2014, IPPF și asociațiile membre ale acesteia au prestat 149,3 milioane de astfel de „servicii de sănătate sexuală și reproductivă”.

2. IPPF a acționat în mare măsură nestingherită, cu ajutorul Națiunilor Unite și al guvernelor din întreaga lume. Activitățile și propaganda Federației trebuie atent urmărite, mai ales datorită sumelor mari pe care le primește ca fonduri din partea instituțiilor și guvernelor europene, precum și a influenței pe care o are și urmărește să o exercite asupra dezvoltării și implementării politicilor privind sănătatea sexuală și reproductivă.

3. O cercetare amănunțită a programelor, politicilor și documentelor IPPF și a activității asociațiilor membre scoate în evidență faptul că Uniunea Europeană și guvernele ar trebui să își reconsidere decizia de a o sprijini. IPPF își are rădăcinile în mișcarea eugenistă, lucrează în colaborare cu asociații ce încalcă drepturile omului, promovează sexualizarea copiilor, critică și acționează în vederea suprimării valorilor religioase și culturale ale miliarde de oameni din toată lumea. Printre cele mai problematice situații este susținerea necondiționată a activităților ilegale și imorale ale Planned Parenthood Federation of America (APPF) – Federația Americană a Planificării Familiale, în continuare APPF, organizația membră din Statele Unite. Deși APPF a fost recent surprinsă în timp ce vindea părți ale corpurilor bebelușilor avortați și este sub supraveghere în Statele Unite, IPPF nu și-a exprimat încă îngrijorarea ori dezacordul față de aceste practici.

(b) Geneza organizației Planned Parenthood și a Federației IPPF

Margaret Sanger – Fondatoarea

4. Margaret Sanger a fost cel de-al șaselea copil din cei unsprezece ai familiei Michael Hennessey Higgins (zidar) și Anne Purcell Higgins, amândoi de origine irlandeză. Mama sa a murit de tuberculoză la vârsta de 50 de ani. Sanger a urmat un program de pregătire pentru asistente, iar în 1916 a deschis prima clinică pentru avort, ce a funcționat pentru doar nouă zile înainte ca poliția să o închidă . În 1921, Sanger a înființat Liga Americană de Control al Nașterilor, iar în 1923 prima clinică de avort legală – Biroul de Cercetare Clinică . În anul 1942, Liga Americană de Control al Nașterilor a fost redenumită în American Planned Parenthood Federation – Federația Americană a Planificării Familiale (APPF).

5. Materialele scrise de Sanger și discursurile acesteia dovedesc faptul că era o eugenistă ardentă. Activitățile ei de a răspândi metodele contraceptive erau strâns legate și suprapuse cu mișcarea eugenistă. A militat în mod deschis pentru restricționarea procreării în rândul anumitor grupuri ale societății, pe baza unor criterii calitative, ajungând la concluzia că „un factor calitativ, spre deosebire de unul cantitativ, este de o importanță majoră în gestionarea maselor de oameni” . De obicei descria „grupurile sociale speciale” ca fiind „debili mintal” ori „nepotriviți” (unfit) . Sanger a promovat un regim totalitar al familiei:

„Nicio femeie nu va avea dreptul legal de a avea un copil, și nici un bărbat nu va avea dreptul de a deveni tată fără un permis de maternitate/paternitate.[…] Niciun permis nu va fi valabil pentru mai mult de o naștere.”

6. Sanger a militat de asemenea pentru eliminarea celor cu dizabilități prin mijloace contraceptive, metode considerate de ea ca fiind necesare în atingerea scopului eugenist:

„Chiar dacă eu personal cred în sterilizarea celor debili mintal, a nebunilor și a bolnavilor de sifilis, nu am fost capabilă să descopăr dacă aceste măsuri sunt mai mult decât niște piedici superficiale, atunci când se aplică numărului tot mai mare al persoanelor nepotrivite. […] Metodele contraceptive, însă, nu doar că îi deschid drumul eugenistului, dar îi conservă munca.”

„Nu am timpul necesar decât pentru a trata foarte rapid câteva dintre convingerile fundamentale care stau la baza propagandei Controlului Nașterilor, și care, așa cum bănuiesc că și dumneavoastră veți consimți, indică faptul că această campanie pentru Controlul Nașterilor nu are valoare strict eugenică, ci este practic un ideal identic cu scopurile finale ale eugeniei.”

7. Prima unitate medicală de avort legal ce furniza metode de contracepție a fost înființată de Margaret Sanger în 1923, iar la scurt timp altele i-au urmat . În anul 1939, Sanger a demarat „Proiectul Negro”, ce urmărea să ofere metode contraceptive comunităților afro-americane. Sanger însăși era conștientă că acest proiect putea să apară ca o intenție de a reduce populația de culoare și că angajarea unor persoane de culoare din rândul pastorilor pentru a-l promova ar fi împrăștiat suspiciunile:

„Nu vrem să se răspândească zvonul că dorim exterminarea populației de negri, iar pastorul este omul care poate pune în ordine lucrurile, în cazul în care o asemenea idee se naște în mintea unuia dintre membrii mai rebeli.”

Suprinzător însă, dat fiind acest context, APPF o descrie pe Sanger ca fiind „Eroina Secolului 20 […] motivată de compasiunea pentru femeile și copiii din toată lumea. ale căror case le-a vizitat” .

Federația Internațională Planned Parenthood

8. Eforturile lui Sanger nu s-au limitat doar la Statele Unite. Ea a fost una din principalele forțe din spatele înființării International Committee on Planned Parenthood – Comitetul Internațional al Paternității Planificate (ICPP), o organizație susținută de Fundația Brush, ce a finanțat cercetarea eugenistă , și de Societatea Eugenistă (Eugenics Society), ce i-a găzduit pe gratis . ICPP a devenit mai târziu International Planned Parenthood Federation (IPPF) – Federația Internațională a Planificării Familiale, unde Sanger a fost președintă din 1953 până în 1959.

9. IPPF, o moștenitoare a ICPP, a reușit de asemenea să folosească logistica Societății Eugeniste , care împreună cu Fundația pentru Îmbunătățirea Rasei (Race Betterment Foundation) au oferit sume uriașe Federației IPPF și i-au determinat strategia . În timpul mandatului lui Sanger, reprezentanți de marcă ai mișcării eugeniste au ocupat poziții cheie în cadrul Federației. Spre exemplu, C.P. Blacker, secretar general al Societății Eugeniste, a devenit vice-președinte al IPPF în 1953 și, mai târziu, director administrativ, iar Vera Houghton, membră și mai târziu vice-președintă a Societății Eugeniste Britanice, a fost primul secretar general al IPPF.

(c) IPPF astăzi

Misiune: Accesul la metode de contracepție și avort

10. Misiunea declarată a IPPF este să „îmbunătățească calitatea vieții indivizilor prin furnizarea de servicii de sănătate sexuală și reproductivă și militarea pentru drepturile sexuale și reproductive” prin sprijin și servicii, în special pentru persoanele sărace și vulnerabile . În acest context, IPPF „apără dreptul tuturor oamenilor de a se bucura de o viață sexuală fără boli, sarcini nedorite, violență și discriminare.”

11. Planul Strategic pe anii 2016-2022 scoate în evidență patru rezultate cheie pe care conducerea le vizează:
a) 100 de guverne să respecte, protejeze și îndeplinească drepturile sexuale și reproductive și egalitatea de gen;
b) 1 miliard de oameni să se bucure de libertate în ceea ce privește sănătatea și drepturile sexuale și de reproductive;
c) 2 miliarde de servicii integrate de calitate privind sănătatea și drepturile sexuale și reproductive să fie oferite;
d) Federație să aibă înaltă performanță, să fie responsabilă și unită.

12. Planul Strategic pentru perioada 2005-2015 a subliniat ceea ce se numește „cei cinci A”:
a) Adolescenții/tinerii: asigurarea că cea mai numeroasă generație din istorie are acces la informația și serviciile de care are nevoie;
b) HIV și SIDA (AIDS): una dintre cele mai mari provocări ale sănătății publice cu care se confruntă lumea, și care afectează un număr din ce în ce mai mare de femei și tineri;
c) Avortul: un ucigaș major al multor mii de femei din întreaga lume, atunci când este efectuat în condiții de slabă siguranță, ori în mod ilegal;
d) Accesul la servicii și informații – „treaba neterminată a CIPD” (Conferința Internațională pentru Populație și Dezvoltare din 1995, eveniment major de promovare a acestor principii);
e) Susținerea (advocacy): o responsabilitate majoră pentru IPPF la fiecare nivel .

13. La modul general, IPPF urmărește facilitarea accesului la metodele contraceptive și la „servicii sigure de avort”, cu scopul ca asociațiile membre să asigure accesul direct. Este nevoie de asociațiile membre pentru a asigura diverse metode contraceptive, inclusiv metode de urgență . Își încurajează toate asociațiile membre să furnizeze un pachet de bază pentru serviciile esențiale de avort, și susține generalizarea îngrijirii complete în cazul asociațiilor care oferă deja aceste servicii. Din 2013 până în 2014, solicitările de servicii de avort au crescut de la 3 milioane la 3,8 milioane, o creștere de 27% . Asociațiile membre au efectuat 544.080 avorturi chirurgicale (533.085 în anul 2013 și 387.327 în 2012) și 433.109 de avorturi medicale (341.783 / 198.105) . Ținta pentru serviciile de avort oferite pentru anul 2015 era de 7,1 milioane . În 2014, 83 de asociații membre au oferit îngrijire pentru femeile care solicită avort.

14. Nu există date despre numărul de avorturi „târzii” (termen care înseamnă de obicei în trim. III de sarcină) efectuate de IPPF și asociațiile membre, dar Federația susține cu fermitate ceea ce numește „alegerea avortului”, „indiferent de perioada sarcinii” . „Femeile ar trebui să aibă acces la servicii sigure de avort cât mai devreme posibil și cât de târziu este necesar.” Femeia hotărăște ce este „necesar”.

Structura și asociațiile membre

15. IPPF are un birou central în Londra și șase birouri regionale . Tewodros Melesse este Directorul General . IPPF emite rapoarte, ghiduri și informații , iar biroul central și cele regionale își conduc propriile campanii, programe și proiecte .

16. Totuși, IPPF funcționează în principal prin intermediul celor 152 de asociații membre, care operează la nivel național, regional și/sau internațional în 172 de țări . Aceste asociații dirijează propaganda și furnizează „servicii de sănătate sexuală și reproductivă” direct alegătorilor. Prin asociațiile membre, IPPF a continuat să își răspândească obiectivele la nivel internațional prin 65.000 de „puncte de acces”.

17. Deși structura asociațiilor membre diferă de la o țară la alta, există legături evidente de natură organizatorică, structurală și financiară între IPPF și asociațiile membre.

18. Pentru început, asociațiile membre trec printr-un proces inițial de acreditare, iar apoi, acreditarea se repetă la fiecare cinci ani, pentru ca Federația să se asigure că acestea „le susțin valorile și principiile” . Standardele și responsabilitățile pe care membrii se obligă să le respecte au ca scop garantarea că „există o încredere în creștere că Federația este activă, dedicată rezultatelor, calității și responsabilității” .

19. Asociațiile membre sunt prezente, de asemenea în structura de conducere a IPPF. Reprezentanții participă la Consiliile Regionale anuale, unde își aleg reprezentanți pentru Consiliul de Conducere, „cel mai înalt organism director din IPPF” . Are „responsabilitatea finală de a privi în ansamblu, dezvolta și aproba strategiile, politica și prioritățile IPPF” . Federația scoate în evidență natura „complet democratică” a structurii sale .

20. IPPF publică munca asociațiilor membre pe site-ul său și în rapoartele anuale de activitate . Prin intermediul site-urilor proprii, asociațiile membre își validează de asemenea apartenența la IPPF .

21. IPPF finanțează în mod direct asociațiile membre . Rapoartele financiare pentru anul 2014 arată că Federația le-a acordat membrilor săi și organizațiilor partenere 74.543.000$, inclusiv 40.523.000$ în fonduri nerestricționate, 2.718.000$ sub forma donațiilor nerestricționate de materiale (precum contraceptivele), 2.356.000$ în fonduri nerestricționate sub formă de asistență tehnică, 28.826.000$ sub forma alocațiilor restricționate și 120.000$ sub forma donațiilor restricționate de materiale . Beneficiarii celor mai mari sume au fost asociația membră etiopiană (aproape 3,2 milioane de dolari), asociația pakistaneză (aproximativ 3,1 milioane de dolari) și asociația indiană (3,4 milioane de dolari) . Asociațiile europene au primit între 17.936$ (asociația din Cipru) și 115.055$ (pentru filiala din Bulgaria) . Pentru afiliata din România, Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală, au fost acordate granturi de 58.501$, iar pentru organizația din Moldova, Societatea de Planificare a Familiei, 35.813$ . IPPF a acordat suport tehnic pentru șapte asociații membre în anul 2014, „pentru a crește capacitatea clinicilor și a personalului de a furniza avort medical și de a crește siguranța materialelor” .

Influența și importanța

22. Influența și importanța IPPF sunt evidențiate prin fondurile primite de la guverne și organizații, prin campaniile sale și prin parteneriate.

23. IPPF primește alocații de la diferite surse, spre exemplu guverne (în principiu de la cele din Vest și din Asia), agenții multilaterale, ONG-uri, corporații, administrații și fundații . În 2014, alocațiile primite de la guverne au însumat 69.820.000$ în fonduri nerestricționate și 20.755.000$ ca fonduri restricționate . Granturile multilaterale și de alt tip au totalizat 6.415.000$ sub forma fondurilor nerestricționate și 25.258.000$ sub forma fondurilor restricționate . Programul Națiunilor Unite privind HIV/SIDA (UNAIDS), Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) au alocat fonduri Federației în anul 2014 . Spre exemplu, în anul 2014, IPPF a obținut un venit nerestricționat de 1,3 milioane de dolari din donații de materiale din fondurile UNFPA .

24. IPPF, birourile sale regionale și asociațiile membre sunt active în Națiunile Unite , unde își exercită din plin influența asupra politicilor de dezvoltare a țărilor și asupra rezultatelor conferințelor și comisiilor. IPPF are statut consultativ general în Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite (ECOSOC) , o funcție ocupată numai de 3% dintre organizațiile acreditate ECOSOC. Acest statut asigură privilegii precum creșterea timpului de dezbatere și o limită de cuvinte mai ridicată în cazul propunerilor scrise. Cinci dintre cele șase birouri regionale și multe dintre asociațiile membre, precum APPF și Asociația de Planificare Familială din China, au acest statut consultativ.

25. IPPF se află în strânsă legătură profesională cu agențiile Națiunilor Unite, inclusiv cu UNFPA, UNAIDS și OMS. IPPF și UNFPA au „o istorie lungă de cooperare în ceea ce privește sănătatea sexuală și reproductivă” , cele două fiind partenere în inițiative speciale . IPPF, împreună cu organismele Națiunilor Unite, este gazda unor conferințe de mare amploare, precum conferința Women Deliver, care promovează avortul ca fiind o „parte a sănătății materne” , și Conferința Internațională de Planificare Familială . De asemenea trimite reprezentanți ai asociațiilor membre și ai afiliatelor în delegații ale comisiilor ONU, precum Comisia privind Condiția Femeii, Comisia pentru Dezvoltare Durabilă sau Comisia pentru Populație și Dezvoltare , unde încearcă să „influențeze limbajul deciziei și lucrează împreună cu guvernele progresiste pentru a își atinge scopul” .

26. IPPF a jucat un rol esențial în efortul de a promova avortul ca fiind parte a planului de dezvoltare post-2015 și a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, care au înlocuit în același an Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului ale ONU, ajunse la termen. Strategia de propagandă a Federației, „Viziunea 2020”, se concentrează pe influențarea guvernelor pentru a „susține dreptul femeii la avort prin înlăturarea barierelor politice și legale puse în calea serviciilor de avort sigur” . Campania „Eu Decid” (I Decide) „are ca scop unirea cetățenilor și a parlamentarilor pentru a solicita liderilor mondiali prioritizarea sănătății și drepturilor sexuale și de reproducere” .

27. IPPF a acordat de asemenea donații organizațiilor, pentru ca acestea să convingă guvernele să se asigure că sănătatea și drepturile sexuale și reproductive sunt clauze incluse în planul de dezvoltare de după anul 2015 .

28. A creat grupuri de parlamentari pentru a se asigura că au agenți de lobby în cadrul guvernului și în pozițiile de influență, care să susțină accesul absolut la avort .

29. Federația Internațională Planned Parenthood exercită o influență însemnată asupra guvernelor, ceea ce se poate observa din rapoartele anuale de activitate. Acestea urmăresc un număr de indicatori ai acestei influențe, inclusiv „numărul de inițiative politice reușite și/sau schimbări pozitive de natură legislativă, care susțin ori apără Sănătatea și Drepturile Sexuale și Reproductive, la care a contribuit propaganda asociațiilor membre” (pentru care au depășit obiectivul anului 2014, cu 81 de reușite, față de cele 50 propuse); „numărul inițiativelor politice regionale și globale de succes și/sau schimbări legislative pozitive în susținerea ori apărarea Sănătății și Drepturilor Sexuale și Reproductive la care a contribuit propaganda Federației” (IPPF a depășit obiectivul pe anul 2014, obținând 18 față de 5, ținta propusă); și „proporția asociațiilor membre care monitorizează obligațiile guvernelor în tratatele internaționale privind drepturile omului” (unde au eșuat în a îndeplini obiectivul, cu 54% dintre asociații, față de ținta de 58%) .

30. Aceste rapoarte detaliază numeroase „succese” ale asociațiilor membre și ale birourilor regionale: evenimente, precum Ziua Planificării Familiale din Nepal, împreună cu Secretarul Sănătății și al Populației, Ministrul Sănătății și Comisia de Planificare Națională , și campanii, inclusiv pentru accesul crescut al femeilor la dreptul de a avorta, indiferent de valorile morale ale medicului, din Italia , liberalizarea legii avortului în insulele Maldive prin „creșterea conștientizării” în rândul factorilor de decizie și „munca de ani de zile de a convinge guvernul să modifice Codul Penal” privind avortul în Mauritius .

31. Influența Federației asupra guvernelor este, în mare parte, datorată accesului extins al acesteia la fondurile financiare. Deși a primit fonduri doar din partea a doar 19 guverne în anul 2014, Federația a oferit alocații asociațiilor membre din cel puțin 131 de țări în anul 2014, din cel puțin 134 de țări în 2013 și din cel puțin 136 de țări în 2012. Acestea oferă acestor asociații șansa de a desfășura acțiuni de lobby pe lângă guverne și de a oferi programe prin care pretind că ar exista obligația guvernelor de a satisface anumite standardele internaționale, precum introducerea educației sexuale.

Responsabilitatea pentru delicte a asociațiilor membre

32. Dată fiind structura IPPF și procesul strict de acreditare la care sunt supuse asociațiile membre pentru a-și dovedi dedicația față de valorile Federației, atunci când o asociație este implicată într-un delict, Federația este amestecată și ea, mai ales dacă susține acea practică.

33. Asociația membră din Statele Unite, APPF, este în prezent implicată într-o dispută, iar IPPF, în calitate de organizație mamă, nu poate fi fără vină.

(d) Planned Parenthood Federation of America (APPF) și comerțul cu bebeluși pentru profit

34. Cea mai mare asociație membră a Federației Internaționale, APPF – organizația din SUA, a comis o infracțiune prin implicarea în comerțul cu țesut fetal pentru profit.

35. Pe 14 iulie 2015, Centrul pentru Progres Medical a publicat o înregistrare video în care o prezenta pe dr. Deborah Nucatola, director pentru servicii medicale în APPF, abordând problema furnizării organelor bebelușilor avortați, spre exemplu plămâni, ficați și extremități inferioare, și admițând schimbarea ilegală a procedurilor de execuție a avortului, pentru a obține „exemplare” mai valoroase . De la data lansării primului film incriminator, alte unsprezece au fost făcute publice până acum . Acestea indică faptul că APPF a vândut părți din trupurile bebelușilor avortați pentru a obține profit; a alterat procedurile pentru a obține organe și inclusiv cadavre fetale intacte, fără a obține acordul femeilor care au suferit aceste intervenții.

36. Oficialii APPF nu au dezmințit niciodată faptul că unitățile medicale ale Federației sunt implicate în „furnizarea” trupurilor bebelușilor avortați pentru foloase materiale . Motivul invocat este că rambursările (din fonduri guvernamentale, n. trad.) primite de unitățile APPF au acoperit exclusiv costurile cu recoltarea organelor și corpurilor feților avortați . Acest argument nu stă în picioare. Conform spuselor doctorului Mary Gatter, președintele Consiliului Directorilor Medicali din APPF, operațiunile nu au presupus costuri care să fie rambursate:

„Din punct de vedere logistic, (furnizarea țesutului fetal) a fost foarte simplă pentru noi, nu a trebuit să facem nimic. A existat o compensație pentru acest lucru […].”

37. Un alt oficial surprins în înregistrările cu camera ascunsă, Melissa Farrell, director de cercetare în filiala Gulf Coast, pare să sugereze că taxele încasate de asociațiile afiliate APPF sunt pentru compensarea alterării (ilegale) a procedurilor de avort, pentru a mări șansele recoltării exemplarelor intacte .

38. Alterarea procedurii de avort pentru maximizarea profitului este, în mod evident, interzisă de legea federală, care cere personalului medical să declare pe propria răspundere că „nicio schimbare a momentului, metodei ori procedurii folosite pentru a înceta sarcina nu a fost efectuată pentru singurul motiv de a obține țesut.” Se presupune că cei care execută avorturile nu ar trebui nici măcar să știe că părțile și organele fetale obținute vor fi folosite pentru recoltarea de țesut . Cu toate acestea, înregistrările arată că medicii recunosc în mod deschis faptul că au schimbat metodele de avort pentru a obține exemplare intacte:

„Și din acea cauză, cei mai mulți furnizori vor acționa sub îndrumarea ultrasunetelor, pentru a ști unde pun forcepsul […] Așa că atunci doar ai o idee unde să plasezi chiuretele, încerci în mod intenționat să mergi deasupra și dedesubtul toracelui[…].” (Dr. Deborah Nucatola, director pentru servicii medicale în APPF).

„Nu m-ar deranja să îl rugați pe Ian, chirurgul nostru care se ocupă de cazuri, să folosească un IPAS […] pentru a avea șanse mărite de a obține un exemplar intact.” (Dr. Mary Gatter, președintele Consiliului Directorilor Medicali ai APPF)

39. Mai mult decât atât, înregistrările conțin dovada că unitățile APPF furnizează de asemenea „cadavre fetale intacte” :

„Ah, da. Adică dacă ai avut cazuri în care au fost intacte, ceea ce noi am avut din plin, câteodată le trimitem în întregime la laboratorul nostru.” (Cate Dyer, președinta StemExpress, LLC – firma care colaborează cu Planned Parenthood pentru celule stem)

40. În plus, au existat cazuri în care bebelușul a supraviețuit procedurii de avort . În loc să li se acorde asistența medicală necesară și corespunzătoare standardelor legii federale a Statelor Unite , acești bebeluși au fost secționați, iar părțile corpului, recoltate:

„Există situații în care la finalul procedurii inima încă bate.” (Dr. Ben Van Handel, Director executiv al Novogenix Laboratories, LLC)

„Și doar atinge inima și aceasta începe să bată. Și stau aici și mă uit la acest făt, și inima îi bate iar eu nu știu ce să cred[…] Din moment ce fătul era intact, ea (colega ei) a zis, ‘bun, păi, ăsta e un exemplar foarte bun și se pare că putem obține mult de pe urma lui. O să îi luăm creierul.’” (Holly O’Donnell, fost tehnician la StemExpress)

41. Cea mai nouă înregistrare, făcută publică pe 5 aprilie 2016, arată că formularul de „acord” utilizat de Planned Parenthood pentru obținerea organelor bebelușilor avortați este fraudulos și induce în eroare . Formularul afirmă:

„Cercetarea făcută folosind sângele femeilor însărcinate și țesutul rezultat din avort a fost folosită în scopul tratării și găsirii unui leac pentru boli precum diabet, Parkinson, Alzheimer, cancer și SIDA.”

42. Comitetul de Monitorizare a Vieții Copiilor Mici (grup parlamentar din Camera Reprezentanților, Congresul SUA, n. trad.) a ținut prima ședință pe 2 martie 2016 pentru a examina recoltarea țesuturilor fetale și experimentele făcute pe baza acestora. În timpul audierii, dr. Lawrence Goldstein, donator al filialei Planned Parenthood din San Diego și care folosește rămășițe ale fetușilor avortați în cercetarea sa, a recunoscut faptul că declarația de mai sus este „neadecvată și nu ar trebui să fie acolo”.

43. Aceste afirmații sunt periculoase, iar APPF este subiect al unei investigații a Congresului aflată în desfășurare; alte două audieri au avut loc ca urmare a înregistrărilor . Din 2011, și în contextul revelării cazurilor în care APPF a vândut pentru profit părți din corpurile bebelușilor avortați, șaptesprezece state americane au încetat finanțarea asociațiilor afiliate APPF , douăsprezece au acest proces de desfășurare ori au încheiat investigații ce dovedesc delictul comis , iar cinci consideră în prezent opțiunea introducerii unei legislații care ar opri parțial ori complet finanțarea afiliaților APPF .

44. Eforturile de stopare a fondurilor nu sunt limitate la nivel de stat. Pe data de 3 decembrie 2015, Senatul Statelor Unite a aprobat „Legea Reconcilierii”, care oprește finanțarea APPF și redirecționează aceste fonduri către clinicile comunitare ce oferă îngrijire medicală extensivă . După ce Senatul Statelor Unite a făcut câteva schimbări, a fost votată din nou în Congres pe 6 ianuarie 2016 cu același rezultat – acela de a elimina finanțarea APPF cu aproximativ 450 de milioane de dolari din fondurile federale . Deși a fost respinsă de Președintele Obama (care are drept de veto, n. trad.), este prima lege de acest fel aprobată atât de Camera Reprezentanților, cât și de Senat .

Centrul pentru Progres Medical și APPF – cele mai recente evoluții

45. Urmând lansării înregistrării video ce surprinde un director al filialei din Houston (statul Texas, n. trad.) abordând subiectul tranzacționării cadavrelor de copii avortați aflați în stare intactă, un juriu din comitatul Harris (statul Texas, n. trad.) a început investigarea filialei Planned Parenthood din Houston. Juriul a anulat plângerile la adresa afiliatei Planned Parenthood și, în schimb, i-a pus sub acuzare pe jurnaliștii care au investigat cazul și care au făcut înregistrările video. David Daleiden și Sandra Merritt, de la Centrul pentru Progres Medical, sunt acuzați de infracțiunea de utilizare a unor carduri de identitate false și de falsificarea unei arhive guvernamentale, pe lângă acuzația de a fi încălcat legea din Texas privind traficul de organe, întrucât au pretins că vor să procure țesut fetal. Dacă va fi găsit vinovat, domnul Daleiden riscă 20 de ani de închisoare, în timp ce Planned Parenthood Houston nu va suferi nicio consecință .

(e) Relația dintre IPPF și APPF

46. Legătura directă dintre IPPF și APPF nu poate fi contestată, iar IPPF a susținut APPF în mod necondiționat în timpul scandalului privind recoltarea țesutului fetal. APPF „este un membru fondator al Federației Internaționale Planned Parenthood” . Pe data de 21 septembrie 2010, Președintele APPF, Cecile Richards, a postat în rețeaua Twitter: „Mândri să fim o asociație membră a @IPPF și mândri să o avem pe Doctor Gill Greer (pe atunci Director General al IPPF) ca reprezentant în această săptămână la #MDGSummit.” Plannet Parenthood Global, ramura internațională a APPF, a citat-o pe Cecile Richards, care la evenimentul celei de-a 60-a aniversare a Federației Internaționale, de pe data de 29 noiembrie 2012 a afirmat: „nu există nicio organizație care să fi făcut mai multe pentru viețile și oportunitățile femeilor ca @IPPF.”

47. IPPF a postat pe Twitter pe data de 1 septembrie 2015: „Mândri că @APPF face parte din familia internațională @IPPF – sănătatea sexuală și reproductivă este un drept al omului!” Pe 29 septembrie 2015, două filiale regionale și-au exprimat susținerea prin postarea pe rețeaua de socializare Twitter.

48. IPPF RE (Rețeaua Europeană) a făcut publică o afirmație pe 15 octombrie, indicând faptul că „IPPF stă cu mândrie alături de APPF, susținută de Președintele Barack Obama ca fiind cel mai de încredere furnizor pentru sănătatea femeilor din Statele Unite.[…] APPF oferă îngrijire medicală de înaltă calitate femeilor din Statele Unite, în special celor ce nu și-o pot permite”.

49. APPF este, de asemenea, membră a regiunii IPPF/REV (Regiunea Emisferei Vestice), care a semnat o petiție, împreună cu multe organizații ce se ocupă de sănătatea sexuală și reproductivă din America Latină, pentru a susține APPF în scandalul recoltării de țesut fetal.

50. IPPF și APPF sunt conectate și financiar. Conform rapoartelor financiare 2008-2014, IPPF nu a făcut nicio donație pentru susținerea operațiunilor și activităților APPF din Statele Unite în ultimii ani. Aceasta este, probabil, din cauză că APPF are un buget mult mai mare decât IPPF însăși. Totuși, IPPF a oferit câteva donații către Federația Americană Globală Planned Parenthood, ramura internațională a APPF . Conform rapoartelor anuale IPPF, aceasta a alocat filialei din Africa 489.850$ în 2009, filialei din Nigeria 72.361$ în anul 2012, 80.593$ în 2011 și 163.691$ în 2008. A alocat asociației din Kenya 56.966$ în anul 2013 și 103.023$ în anul 2011, celei din Sudan 42.727$ în anul 2013, 12.581$ în 2011 și 117.523$ în 2008. A donat filialei din Darfur 86.274$ în anul 2011 și 113.231$ în anul 2010.

(f) IPPF astăzi: mai multe dovezi ale delictelor

Implicarea în politicile de control al populației și în încălcarea drepturilor omului

51. Așa cum am subliniat mai devreme, IPPF are un istoric tulburător de eugenie și rasism. Întrebarea care se pune este dacă rețeaua IPPF este încă fidelă moștenirii și ideilor controversate ale fondatoarei. De la început, facilitățile Planned Parenthood au fost astfel plasate încât să aibă ca obiectiv femeile sărmane și fără posibilități, pentru a elimina posibilitatea reproducerii celor „inapți” (conform lui Sanger).

52. Clinicile Planned Parenthood „servesc” în primul rând femeile cu venituri mici și sunt plasate în ori lângă cartierele negrilor și hispanicilor, sugerând exact care este ținta lor: cei săraci și dezavantajați .

53. IPPF se opune puternic reglementării avorturilor selective pe criteriu de sex, cărora le cad victimă cu predilecție fetele nenăscute, motivând că „fiecare femeie care avortează face acest lucru în circumstanțe unice, iar persoana avizată pentru a decide rezultatul sarcinii este femeia însăși” , ceea ce implică faptul că ar putea avea motive personale în alegerea avortării fătului de sex feminin. IPPF preferă să „abordeze cauzele care stau la baza discriminării dintre genuri prin implementarea programelor bazate pe drepturi, ce promovează egalitatea dintre bărbați și femei și care le dă putere de decizie femeilor și fetelor” , acțiune de care ei nu sunt conștienți că ar putea dura ani de zile, chiar în cazul în care aceste cauze ar putea fi eliminate. IPPF declară că reglementarea avortului selectiv, care ar putea fi utilizat imediat pentru salvarea vieților feților de sex feminin, nu va fi suficientă pentru a rezolva problema: din moment ce există alte căi de discriminare a fetițelor, această reglementare ar fi inutilă. Toate femeile știu „ce este bine pentru ele” – cum ar fi uciderea feților de sex feminin . Un director al Planned Parenthood a declarat simplu: „Dar dacă privim la nivel individual, ceea ce și facem, nu am niciun drept să spun că motivul (pentru avort) al unei persoane este mai bun sau mai rău decât al alteia.” O purtătoare de cuvânt a APPF a indicat că „nicio clinică Planned Parenthood nu va refuza avortul doar pe baza motivelor invocate de femeie”, din moment ce oferă „îngrijire confidențială și lipsită de prejudecăți” . IPPF susține avortul legal fără a ține seama de consecințe, inclusiv pentru copilul de sex feminin.

54. Nu este surprinzător însă, dată fiind poziția organizației privind avorturile selective, că IPPF s-a implicat în mod direct și cu mândrie în perpetuarea politicii chineze a copilului unic . Această implicare s-a produs prin intermediul Asociației Chineze de Planificare Familială (ACPF), membră a IPPF din 1983 . Declarația oficială care a anunțat crearea ACPF afirmă: „asociația va implementa politici guvernamentale de control al populației” . Deși programul chinez de planificare familială a fost extrem de agresiv (spre exemplu, femeilor ce purtau în pântece copii „neautorizați” li se injectau substanțe ce provocau moartea bebelușilor încă dinainte de naștere sau la scurt timp după) și aspru criticat în întreaga lume pentru încălcarea drepturilor omului, iar reprezentanții IPPF erau conștienți de aceste practici , Federația nu a încetat cooperarea și, în anul 2006, ACPF a trecut testul de acreditare, îndeplinind 65 de condiții privind problemele de sănătate sexuală și reproductivă . De fapt, odată citite informațiile de pe website-ul IPPF despre ACPF în perioada când politica copilului unic funcționa, „Asociația Chineză de Planificare Familială (ACPF) joacă un rol esențial în programele de planificare familială din China. Aceasta susține politica actuală de planificare familială a guvernului, adecvată pentru situația curentă a țării[…].” IPPF a oferit în mod constant donații către asociația sa din China.

55. IPPF laudă Conferința Internațională pentru Populație și Dezvoltare (CIPD) din anul 1994, pentru schimbarea obiectivelor demografice, care a dus la schimbarea focusului dinspre politicile demografice coercitive înspre drepturile individuale . În urma Conferinței, UNFPA solicită guvernelor „monitorizarea și eliminarea uzului de stimulente, obiective sau a structurii taxelor care îi motivează pe furnizorii de asistență medicală să susțină adoptarea unor metode specifice, ori stimulente pentru a folosi metode contraceptive” . Cu toate acestea, „în practică (IPPF), cooperează în mod obișnuit cu guvernele care se folosesc de ele” . Federația însăși are planul ca asociațiile membre să furnizeze servicii privind avortul și metodele de contracepție („protecție pentru un număr de doi ani”) . Obiectivul pentru anul 2015 este de a oferi 7,1 milioane de servicii de avort, în timp ce numărul real de servicii prestate în anul 2014 a fost de 3,8 milioane – o diferență însemnată, a cărei compensare va presupune eforturi mari din partea asociațiilor membre . IPPF acordă alocații afiliatelor, în special pentru a crește numărul de avorturi furnizate. Nu există niciun indiciu despre cum Federația și-ar împiedica asociațiile membre și pe membrii acestora din a le influența, pe nedrept, pe femei în alegerea avortului ori a anumitor tipuri de contraceptive, precum a steriletelor ori a sterilizării, în special în țările unde guvernul a impus obiective de scădere a ratei de fertilitate. Spre exemplu, asociația membră din India, unde guvernul oferă stimulente pentru sterilizare, a efectuat acest tip de operație în scandaloasele lagăre de sterilizare . Asociația de Planificare Familială din India efectuează aceste proceduri, iar indienii care suferă operațiile sunt plătiți.

Promovarea sexualității și a „drepturilor sexuale ale copilului”; critica la adresa părinților și a drepturilor acestora

56. În special copiii sunt vulnerabili și, ca atare, au nevoie de protecție sporită. Cu toate acestea, IPPF consideră că activitatea sexuală nu ar trebui constrânsă de limita de vârstă, datorită faptului că „sexul este un instinct primar de supraviețuire, la fel cum sunt mâncarea, excreția, siguranța unui adăpost, etc.” . Pe site-ul Federației, la rubrica „Informații pentru Adolescenți” (Info for Teens), sunt prezentate numeroase semne ce sugerează atingerea maturității sexuale la adolescenți, fără a menționa, însă, vârsta . IPPF RE merge până la a asocia cele mai naturale și inocente comportamente ale bebelușilor și copiilor cu activitatea sexuală. Susține, printre altele, că hrănirea la sân este un comportament sexual, iar copiii încep să se masturbeze și să folosească „cuvinte murdare” de la vârsta de optsprezece luni.

57. Asociația afiliată Planned Parenthood din Toronto sponsorizează un site pentru tineri ce afirmă: „nu există nicio vârstă propice pentru a face sex. Oamenii se implică în activități sexuale de-a lungul mai multor stagii ale vieții. Unele persoane au prima experiență sexuală la vârste foarte fragede.”

58. În „Exclaim!”, un ghid pentru tineri în care sunt explicate drepturile sexuale, IPPF pune sub semnul întrebării limitele de vârstă privind activitatea sexuală a copiilor. Declară astfel: „există o preconcepție foarte răspândită cum că tinerii nu sunt, sau nu ar trebui să fie activi din punct de vedere sexual.[…] Sexualitatea este un aspect primar al ființei umane de-a lungul tuturor stagiilor de viață ale acesteia.” Afirmă: „toți oamenii sub 18 ani ar trebui să se bucure de toată gama de drepturi umane, inclusiv de cele sexuale” și „orice limitare sexuală trebuie să fie lipsită de discriminare, inclusiv pe motivul vârstei”. Un afiș aflat în anexă declară: „sexualitatea și plăcerea sexuală sunt aspecte importante ale vieții unei ființe umane pentru toți indivizii – indiferent de vârstă, de starea civilă, ori dacă au sau vor copii.”

59. IPPF scoate în evidență importanța „educației sexuale complete” (ESC) pentru tineri. Educația oferită de IPPF „include o accentuare a exprimării sexuale, împlinirii sexuale și a plăcerii” și a depășirii „tabuurilor sexuale rezultate din religie și cultură” . Împreună cu Consiliul Populației, IPPF/REV a publicat ghiduri și a sugerat activități pentru un curriculum al educației sexuale numit „Totul este Una” (It’s All One), al cărui „scop final […] este să dezvolte capacitatea tinerilor de a se bucura – și de a își susține drepturile – de demnitate, egalitate și de o viață sexuală responsabilă, satisfăcătoare și sănătoasă.” Curriculumul este „adecvat din punct de vedere cultural, ilustrând diversele circumstanțe și realități ale tinerilor din întreaga lume.”

60. Totuși, ghidurile și activitățile sugerate ale acestui program (It’s All One) trădează un singur scop: de a convinge tinerii că sexul, metodele contraceptive, avortul, homosexualitatea, diversitatea sexuală și alte practici și stiluri de viață sunt acceptate. Numeroase scenarii legate de avort sunt prezentate pe fișele de activitate, nu pentru a „discuta avortul din punct de vedere moral”, ci pentru a „lua în considerare ce presupune luarea acestei decizii și de a înțelege de ce unele femei aleg să avorteze” . Premisa este că avortul este acceptabil. Un alt obiectiv este să „empatizeze cu persoanele homosexuale” . Curriculumul încurajează susținerea sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive, inclusiv „afilierea în campaniile naționale pentru salvarea vieților fetelor și femeilor, prin dezincriminarea avortului” și „instituirea unor legi pentru protecția egalității de gen (inclusiv în fața opoziției conservatorilor și a mișcărilor religioase)” . În acest context, curriculumul este, de înțeles, inadecvat din punct de vedere cultural în cazul culturilor care sunt criticate.

61. Federația se folosește de asociațiile membre pentru a promova drepturile sexuale ale tinerilor. Programul A+, susținut de către 16 asociații membre, se concentrează pe creșterea drepturilor sexuale ale tinerilor și a accesului la servicii și educație sexuală. Un raport de evaluare a acestui program afirmă că „unii vorbesc despre sentimentul de amenințare și de disconfort față de formele de sexualitate și de exprimare sexuală care nu se încadrează în limitele codului lor moral tradițional” ; sunt confuzi pentru că li s-au transmis informații despre „sexualitatea pozitivă” prin intermediul programelor IPPF , și datorită faptului că este evident că Federația dorește ca tinerii să își depășească sentimentele negative despre sex.

62. IPPF RE a declarat că „tinerii cu dizabilități de învățare sunt înditruiți la aceleași drepturi umane și sexuale ca orice alt individ” și că aceste drepturi sexuale ar trebui înlesnite de către tutori și instituții prin, spre exemplu, crearea „unei politici privind sexul și sexualitatea”. Același document afirmă că există școlari care „îi provoacă și îi seduc pe adulți”.

63. Ca o componentă a „drepturilor sexuale” ale tinerilor, IPPF militează pentru „dreptul la intimitate și de a lua decizii independente și confidențiale privind propria sexualitate”. Aceasta presupune „dreptul de a decide dacă, unde, cum și cu cine să împărtășească aceste informații despre alegerile privind viața sexuală, fără intervenția forțată a altor persoane” . IPPF/REV explică: „confidențialitatea este, probabil, una dintre cele mai căutate garanții de către minori, care se tem că activitatea lor sexuală ar putea fi dezvăluită părinților” . În patru exemple diferite, Exclaim! cere îndepărtarea legilor ce presupun implicarea și informarea părinților privind activitatea sexuală a copiilor.

64. IPPF pledează de asemenea pentru scăderea vârstei de consimțământ și împotriva creșterii acesteia. Spre exemplu, asociația membră din Peru a condus o campanie pentru scăderea vârstei de consimțământ din legea peruviană de la 18 la 14 ani , iar Coaliția pentru Sănătatea și Drepturile Sexuale și Reproductive din Caraibe militează de asemenea împotriva creșterii acestei vârste de la 15 ani la 18 ani pentru insulele St. Vincent și Grenadine .

65. IPPF RE consideră că, deși „părinții pot asigura copiilor lor educația sexuală bazată pe credințele lor despre sex și sexualitate, aceștia trebuie totuși să recunoască dreptul copiilor de a primi informație și susținere lipsită de prejudecăți” . Cu alte cuvinte, părinții sunt „lăsați” să le ofere copiilor educația conform credințelor proprii, numai dacă le asigură de asemenea și informații și susținere care se opun acestor credințe, în cazul în care valorile morale ale părinților îi limitează în vreun fel pe cei mici de la a exercita perspectiva IPPF asupra „drepturilor sexuale depline”.

66. IPPF/REV explică faptul că minorii se lovesc de „bariere[…] precum condiționarea culturală și religioasă impusă de părinți și de credințele/valorile acestora, ori de așteptările privind vârsta la care copiii ar trebui să devină activi din punct de vedere sexual” . IPPF/REV se plânge că „aceasta îi încurajează să apeleze la opțiuni ilicite” . Declară: „atunci când minorilor le lipsește capacitatea de a lua decizii direct legate de problemele privind sănătatea proprie, principiile călăuzitoare care trebuie să înlocuiască independența sunt starea lor de bine și sănătatea”, deci IPPF/REV scoate în evidență că dorința părinților este invalidă dacă aceștia se opun avortului.

67. În secțiunea de întrebări și răspunsuri (Q&A) a site-ului APPF, este enunțat faptul că este o greșeală să îi faci pe tineri să le ceară părinților permisiunea de a folosi metode contraceptive, din moment ce situația (jena de a întreba sau refuzul părinților) „ar conduce la și mai multe sarcini timpurii” . În loc să îi pună pe părinți într-o lumină bună, secțiunea de întrebări și răspunsuri afirmă că „nu toți tinerii se pot încrede în părinții lor pentru ajutor”. Continuă astfel: „unii părinți abuzează de copii. Mulți tineri nici nu au vreun contact cu părinții lor. Pentru a asigura protecția și sănătatea copiilor, multe state au acceptat, în mod înțelept, să le acorde tinerilor dreptul de a își alege singuri îngrijirea medicală pentru o varietate de servicii” . Această secțiune nu îi încurajează pe tineri să discute cu părinții lor despre aspectele legate de sex și luarea de decizii responsabile. Secțiunea de Informații pentru Adolescenți a site-ului dă sfaturi despre cum adolescenții ar trebui să se asigure că părinții nu vor afla de chitanța pentru metodele contraceptive.

68. Consecințele angajamentului deplin al IPPF și al asociațiilor membre de a „proteja” minorii și de a le asigura intimitatea și confidențialitatea sunt reale, în special raportate la încurajarea comportamentelor periculoase. De exemplu, debutul sexual timpuriu, definit de obicei ca fiind implicarea în actul sexual înainte de împlinirea vârstei de 14 ani, este dăunător sănătății și stării de bine , însă IPPF e reticent în sfătuirea tinerilor împotriva acestui comportament ; ba mai mult decât atât, îi încurajează să ia singuri deciziile cu privire la vârsta începerii vieții sexuale și la câte riscuri sunt dispuși să se expună .

69. „Angajamentul” IPPF și al asociațiilor membre privind intimitatea și confidențialitatea tinerilor a avut ca rezultat și o neglijare a responsabilității de a îi proteja pe copii de pericole. Spre exemplu, în luna aprilie a anului 2014, o adolescentă de 14 ani a apelat la serviciile asociației APPF din Alabama pentru a un avort, care a și fost efectuat. În august a aceluiași an, a apelat din nou la aceeași asociație pentru un alt avort. În niciunul dintre cele două cazuri, asociația nu a raportat bănuiala că sarcinile fuseseră rezultatul unui abuz sexual [pe lângă faptul că a comis un delict, avortul nefiind permis la 14 ani decât cu consimțământul părintelui minorei, n. trad.].

Încurajarea nedivulgării statutului HIV-pozitiv

70. În timp ce IPPF susține că este „în prima linie a frontului când vine vorba de eforturile de a asigura un răspuns complet la adresa HIV” , folosește o strategie periculoasă. IPPF susține decizia persoanelor purtătoare ale virusului HIV de a nu își dezvălui starea partenerilor sexuali: „Tinerii purtători de HIV au dreptul de a decide dacă, când și cum să își dezvăluie starea medicală” .

71. Pretinzând că legile care obligă la dezvăluirea stării de sănătate încalcă drepturile celor ce sunt infectați cu virusul HIV, IPPF ignoră interesele partenerilor acestora de a ști posibilele consecințe ale activității lor sexuale:

„Unele țări au legi care îi obligă pe cei infectați să își înștiințeze partenerul/a(ii) despre condiția în care se află, înainte de actul sexual, chiar dacă utilizează prezervativele ori se implică doar în acte sexuale ce presupun un risc scăzut de infectare. Aceste legi încalcă drepturile purtătorilor virusului HIV, prin forțarea acestora la a-și dezvălui starea de sănătate ori de a înfrunta posibile acuzații de infracțiune.”

72. Prin aceasta, IPPF încurajează oamenii să acționeze prin încălcarea legilor din țările lor, iar cei ce urmează sfaturile Federației sunt în pericol de a comite o infracțiune. Spre exemplu, în Codul Penal al României există o clauză care specifică:

„(1) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit – SIDA – de către o persoană care ştie că suferă de această boală se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani. […] (3) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) s-a produs moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.”

73. Această clauză este în mod evident îndreptată nu spre pedepsirea celor cu HIV-pozitiv, ci spre garanția că purtătorii virusului își înștiințează partenerii potențiali, cu scopul final de a preveni răspândirea virusului.

74. IPPF admite faptul că este „alegerea ta” de a face sex neprotejat, „dacă este un aspect în privința căruia tu și partenerul tău ați fost de acord” . Cu toate acestea, IPPF nu prezintă nicio opinie privind situația în care un purtător de HIV își exercită „dreptul” de a nu dezvălui partenerului situația sa, iar cei doi „aleg” să facă sex neprotejat .

„Transmiterea mesajelor” și manipularea limbajului

75. „Glosarul termenilor privind sănătatea sexuală și reproductivă” al Federației este un manual de instruire a asociațiilor membre în manipularea limbajului („Cuvintele contează”, conform IPPF) cu scopul de a lupta împotriva „stigmatizării”:

„Metodele prin care descriem, discutăm și reprezentăm problemele privind sănătatea sexuală și reproductivă sunt instrumentele succesului nostru în abordarea eficientă a provocărilor, respectând în totalitate misiunea IPPF. Utilizarea armonioasă a limbajului și conținutului materialelor IPPF ar trebui să reflecte o abordare cuprinzătoare a problemelor, dar în același timp să fie în concordanță cu nevoile și problemele tuturor indivizilor.”

76. Din contră însă, Glosarul nu corespunde deloc realității. Spre exemplu, IPPF declară că „termenul de bebeluș/copil este folosit în mod eronat când se face referire la un embrion ori făt” . Femeile însărcinate vorbesc aproape întotdeauna despre fetușii lor ca fiind copii/bebeluși. Un alt ghid, „Cum să discutăm pe tema avortului: un ghid pentru transmiterea mesajelor bazate pe drepturi” , sfătuiește să se evite folosirea termenilor de „mamă”, „tată” ori „părinte” pentru o femeie însărcinată sau pentru bărbatul care a impregnat-o, deoarece sunt „încărcați cu înțeles” și „implică faptul că fătul este un copil, ceea ce nu este corect” .

77. Glosarul IPPF atacă instituțiile sociale prin afirmația că familia și religia „perpetuează discriminarea și inegalitatea”. Această declarație nu se află „în concordanță cu problemele și nevoile tuturor indivizilor” , dintre care mulți prețuiesc rolul familiei și sunt ei înșiși persoane credincioase, sau cel puțin nu au o atitudine atât de negativă la adresa acestora.

78. Încercând să dea o definiție a nevoii nesatisfăcute de planificare familială, IPPF afirmă că unele femei evită folosirea metodelor contraceptive „deoarece se confruntă cu obstacole de natură culturală, religioasă și familială” . Această declarație, invariabilă, presupune faptul că dacă o femeie care crede că alege în mod conștient să nu folosească metode contraceptive din cauza valorilor sale culturale sau religioase, ori datorită deciziei luate împreună cu familia, nu poate fi în situația de a avea liberul arbitru . Definiția nevoii nesatisfăcute sugerează de asemenea că singura posibilitate a femeii de a împiedica sau amâna sarcinile nedorite este prin metodele de contracepție.

79. Ca o dovadă suplimentară că misiunea IPPF nu se află în armonie cu valorile cetățeanului de rând, Glosarul învinuiește necesitatea consimțământului părinților în ceea ce îi privește pe minori, ignorând cazurile în care un iubit mai în vârstă, un membru abuziv al familiei ori un proxenet forțează o fată să facă avort, fără cunoștința părinților acesteia . 71% dintre americani susțin legile care solicită acordul parental la avort pentru femeile mai tinere de 18 ani.

80. Glosarul IPPF definește sarcina ca fiind „perioada când o femeie poartă în pântece un făt” , fapt ce este alarmant de inadecvat, din cauză că ignoră stadiul de embrion din dezvoltarea umană.

81. În final, ghidul IPPF de transmitere a mesajelor legate de avort, sfătuiește evitarea folosirii termenilor „de prevenție a avortului” ori „de reducere a numărului de avorturi”, deoarece scopul nu este acela de a evita și reduce numărul avorturilor, ci de a evita și reduce numărul sarcinilor nedorite . Principalul mesaj al IPPF transmis în acest ghid este clar: niciodată să nu privim avortul într-o lumină negativă.

Implicarea în moartea unor femei

82. Numărul femeilor care au murit în urma unui avort sau a altor proceduri furnizate sau înlesnite de către asociațiile membre ale IPPF nu este cunoscut, însă este sigur că unele femei și-au pierdut viața după ce au apelat la clinicile Planned Parenthood pentru servicii medicale . APPF a stins litigiul declanșat de un astfel de deces din anul 2012 prin plata a 2 milioane de dolari . Mai mult, o mamă a patru copii, în vârstă de 25 de ani, a murit în timpul unei operații de sterilizare, într-o clinică a asociației membre din India . Proteste de amploare au condamnat neglijența doctorilor și a personalului clinicii .

(g) O preocupare în Europa

Gigantul avorturilor este susținut din banii contribuabililor, oferiți de guvernele naționale și ale Uniunii Europene

83. În ciuda faptului că IPPF și asociațiile afiliate acesteia promovează politici controversate și se implică în practici suspecte, Comisia Europeană și un număr de state europene oferă sume importante pentru a asigura continuitatea activității pe continentul european. În 2014, IPPF a primit donații sub forma fondurilor nerestricționate din partea Danemarcei, Finlandei, Germaniei, Suediei și a Regatului Unit , în timp ce „Suedia, Germania și Finlanda au crescut sumele oferite cu 1 milion de dolari, 0,8 milioane de dolari și 0,4 milioane de dolari, în această ordine” . Conform Raportului Financiar al IPPF, în 2014 susținerea financiară primită de la Comisia Europeană a însumat 1,37 milioane $.

84. Urmare a scandalului privind comerțul cu părți ale bebelușilor avortați în care a fost implicată APPF, mai mulți membri ai Parlamentului European au abordat Comisia Europeană cu privire la fondurile direcționate către Federație de la bugetul Uniunii . Într-unul din răspunsuri, Comisia Europeană a repetat faptul că susține financiar Federația ca tot unitar, și nu ia în considerare suspendarea fondurilor. Comisia Europeană a specificat de asemenea instrumentele prin care IPPF primește aceste fonduri din partea Uniunii Europene – Fondul European de Dezvoltare și bugetul general al Uniunii Europene . Federația a declarat că până în aprilie 2015, „totalul fondurilor din partea Uniunii Europene pe care IPPF l-a primit până în prezent sub forma diverselor instrumente financiare UE, este de aproximativ 12,6 milioane de euro” . IPPF a recunoscut de asemenea că biroul european al Federației a primit recent 2,3 milioane de euro sub forma Programului de Consolidare Instituțională și Parteneriat , iar Raportul anual pe 2014 al biroului european al Federației menționează Comisia Europeană ca fiind unul dintre principalii donatori .

Cercetarea fetală în Europa și legislația europeană

85. Luând în considerare structura IPPF și faptul că mediul de cercetare științifică european este foarte similar corespondentului său din Statele Unite, posibilitatea ca vânzarea de părți ale corpurilor fetușilor să se practice și în Europa nu poate fi ignorată. Întrebarea care se pune în mod legitim este dacă aceste practici se încadrează în legislația europeană.

86. Vânzarea țesutului fetal pe piața europeană este supusă la cel puțin trei seturi de legi – legi naționale, legea Uniunii Europene și o convenție a Consiliului Europei. În primul rând, statele naționale stabilesc seturi de legi ce reglementează traficul de organe din respectiva jurisdicție. În acest context, toate statele membre ale Uniunii Europene trebuie să se conformeze cu standardele specifice impuse de Uniunea Europeană în „Directiva privind Țesutul și Celulele” (vezi mai jos), ce stabilește standardele minime.

87. În al doilea rând, Uniunea Europeană a creat un set de legi generale și a stabilit principiile de bază și limitele pentru Statele Membre. „Legea generală” (Lex generalis) a Uniunii Europene este cuprinsă în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene (Carta) , una dintre sursele formale ale legii unionale privind drepturile omului. Deși Carta a fost prezentată în anul 2000, nu a căpătat statut obligatoriu până în 2009, când a fost adoptat Tratatul de la Lisabona, care a acordat Cartei același statut legal obligatoriu ca și legii primare a Uniunii Europene. Clauzele prezente în Cartă se aplică în totalitate instituțiilor Uniunii Europene și Statelor Membre UE „când implementează legea Uniunii Europene” .

88. Articolul 3 al Cartei interzice în mod clar transformarea trupului uman într-o sursă de profit, declarând că „în domeniul medicinei și biologiei, următoarele trebuie respectate în mod special: […] interzicerea transformării corpului uman și a componentelor acestuia într-o sursă de profit financiar”.

89. Nota explicativă a Cartei comunică faptul că principiile stipulate în articolul al 3-lea sunt în principal identice cu cele stipulate în Convenția de la Oviedo (discutată mai jos) și concretizate în Directiva 2004/23/EC (Directiva privind Țesutul și Celulele) , au fost adoptate în conformitate cu articolul 168 al Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene, care solicită UE să stabilească standarde de înaltă calitate și siguranță în ceea ce privește utilizarea sângelui, organelor și a altor substanțe de origine umană.

90. Directiva privind Țesutul și Celulele armonizează abordarea reglementării privind țesutul și celulele, de pe teritoriul UE, care are ca obiectiv „stabilirea standardelor de înaltă calitate și siguranță în ceea ce privește țesuturile și celulele de origine umană, pentru utilizarea acestora în scopuri terapeutice pentru oameni” . Directiva stipulează standardele minime la care fiecare Stat Membru trebuie să se conformeze și care „trebuie să păstreze opțiunea de a menține ori de a introduce măsuri de protecție mai riguroase” .

91. Articolul 12 al Directivei Țesutului și a Celulelor, „Principiile ce guvernează donarea de țesut și celule”, declară:

„Statele Membre vor face efortul de a asigura, în mod voluntar și fără plată, donații de țesut și celule. Donatorii pot primi o compensație, ce este strict limitată pentru a acoperi cheltuielile și inconveniențele privind donarea. În acest context, Statele Membre stabilesc condițiile în care compensația va fi acordată. […] Statele Membre vor lua toate măsurile necesare pentru a asigura că orice promovare ori activități publice ce susțin donarea de țesut uman și celule sunt în concordanță cu normele și clauzele legislative specificate de Statele Membre. […] Statele Membre vor face efortul de a se asigura că procurarea țesuturilor și a celulelor se produce pe baza principiului non-profit.”

92. În al treilea rând, interzicerea profitului financiar și principiul non-profit sunt adânc înrădăcinate în convenția-cadru a Consiliului Europei, „Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Demnității Ființei Umane față de Aplicațiile Biologiei și Medicinei” (Convenția de la Oviedo) . Convenția de la Oviedo este prima convenție internațională cuprinzătoare, care abordează drepturile deja codificate în alte tratate internaționale privind drepturile omului într-o manieră mai generală (precum dreptul la viață, dreptul la integritate fizică etc.) , din perspectiva biomedicală. În același timp, este singurul instrument obligatoriu legal ce protejează drepturile umane în domeniul biomedicinei.

93. Convenția pune accent pe demnitatea ființelor umane, ce trebuie să fie mai importantă decât interesele științifice și sociale . Expune, printre altele, un număr de principii și prohibiții privind bioetica, reguli legate de cercetarea medicală, consimțământul, etc. Creatorii Convenției au inteționat să protejeze ființele umane încă din momentul concepției, dat fiind faptul că „demnitatea umană și identitatea ființei trebuie respectate din primul moment al vieții”.

(h) Concluzie și un apel la investigații

94. Înregistrările cu camera ascunsă dovedesc că în clinicile Planned Parenthood este frecventă practica alterării procedurilor de avort cu scopul de a obține exemplare intacte, ideale pentru cercetare. APPF, asociația nord-americană membră a Federației, ai cărei angajați au fost surprinși negociind prețurile pentru părți din cadavrele bebelușilor avortați și recunoscând schimbările aduse procedeelor de avort pentru a obține exemplare mai bune, este strâns legată de organizația-mamă, IPPF.

95. Având în vedere atât structura IPPF și legăturile instituționale dintre aceasta și asociațiile membre din Europa și din întreaga lume, cât și susținerea financiară directă primită din partea Uniunii Europene și a Statelor Membre, există o posibilitate cât se poate de reală ca Uniunea Europeană și Statele Membre ale acesteia să susțină financiar aceste practici.

96. În contextul comportamentelor denunțate, a sumelor însemnate primite de IPPF sub forma finanțării publice și a investigațiilor penale și civile realizate, Alliance Defending Freedom International a solicitat Comisiei Europene, Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene să:

• dezaprobe astfel de practici și să condamne clar traficul ilegal cu părți ale cadavrelor copiilor avortați;
• direcționeze responsabilitatea politică spre IPPF și IPPF RE, ambele finanțate în mod direct de Uniunea Europeană, din moment ce niciuna dintre aceste entități nu s-a distanțat de încălcarea drepturilor omului și nu a condamnat-o;
• suspende toate fondurile acordate IPPF și asociațiilor membre din partea Uniunii Europene în perioada investigațiilor;
• mobilizeze toate mijloacele de prevenție a traficului ilegal cu cadavrele copiilor avortați în Uniunea Europeană.